Toamna: de Ștefan Octavian Te uită, frunza pică irosită Și vântul geme prohodind departe! Puțină vreme încă ne desparte De iarna tristă, prea curând sosită!...
Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită: Eu singur cânt cu voce obosită Și trec prin încăperile-i deșarte...
S-au dus privighetorile măiestre; Pustiu e cuibul blândei turturele... Ah, unde-i șuierul mierliței sure!
Pierdut din stolul mândrei lor orchrestre, Ce trist răsună cânturile mele În liniștea adâncă din pădure... Asta este pentru 3)
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile furnizate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite!
