de zapada
poveste populară
Intr-o iarnă friguroasă, cu mult omăt, un copil, jucându-se în zăpadă, a avut ideea să
aşeze trei bulgări mai mari unul peste celălalt ca să ridice un fel de turnuleț în grădina din
spatele casei sale.
In joacă, i-a pus apoi bulgărelui mai mic ochi și gură zâmbitoare din bucăți de cărbune
şi nas dintr-un morcov. Pe cap i-a aşezat o căciulă roşie de lână roasă de vreme și in loc de
brațe, un rest dintr-o mătură veche şi ruptă. Așa a apărut primul om de nea... Ce minunăţie!
Când s-a lăsat seara, copilul a intrat în casă lăsând omulețul de nea cu nas portocaliu, singur
in grădina albă, înghețată.
Zâna larna, care tocmai colinda lumea în lung și în lat în sania ei măiastră trasă de doi
cerbi albi, cu coarne strălucitoare, a zărit arătarea haioasă din grădină şi, in glumă, s-a gandit
să îi dea viață.
Seara, când s-a așternut liniştea, fulgii au început să cadă din cer, din ce în ce mai des.
Din pădurea din apropierea grădinii, prin gardul rupt de viscolul aprig de seara trecută, au
inceput să sosească musafirii nopții.
Două căprioare înfometate s-au apucat să scormonească cu grijă omătul, căutând
frunze de varză sau știuleţi uitați prin grădină de gospodari. Hrana era foarte greu de găsit
Omul cel alb de nea le-a zărit şi s-a gândit să le ofere nasul său cel portocaliu drept masă:
Eu nu am nevoie de el, iar pentru voi poate fi o cină gustoasă și prețioasă pe asa
vreme potrivnică
Căprioarele, mirate, au primit cu
bucurie darul.
in aceeași vreme, câteva păsărele
zgribulite și zburlite se așază pe căciula
roşie de pe capul omului de nea şi cer
câteva fire de lână ca să își mai căptu-
şească cuiburile reci.
Cu mare drag! le-a răspuns
bland omul de zăpadă și s-a grăbit să
impartă toată lâna din căciulă cu păsă-
rile cerului. Acestea le-au primit bucu-
roase, multumindu-i din suflet bunului
om de zăpada
Cat a fost de lungă noaptea de iarnă, omul de nea a făcut cadouri celor din jur: firele de
paie din matura veche le-a dat unor iepurași pentru a le pune in culcus să le fie mai cald, iar
carbunii i-a dat unor pitici ai pădurii ca să işi aprinda felinarele.
Spre dimineata, trecând inapoi din lunga sa călătorie, Zana larna l-a observat pe omul
de zăpadă stând cu totul despuiat. Pentru bunatatea şi generozitatea lui, sa gândit să-i ofere
şi ea un dar special: dragostea tuturor copiilor.
De atunci, omul de zăpadă este un simbol nelipsit al iernii. Când zăpada acopera in
strat pufos si gros pământul, toti copiii se grăbesc bucuroși să ridice oameni de zapada, po
străzi, in gradini, in curtile caselor sau oriunde doresc.​