Răspuns:
Lucrările de normare a limbii române stabilesc reguli pentru uzul virgulei în propoziții și fraze.
Ca regulă de poziționare, virgula stă lipită de cuvântul anterior și separată cu un spațiu de cuvântul următor (xx, xx).[1]
Ca și celelalte semne de punctuație, rolul virgulei este de a evidenția structura unei propoziții, ușurând astfel cititul. Totodată, virgula ajută la clarificarea înțelesului frazei, evitându-se ambiguitățile. De exemplu, în frazele următoare, prezența virgulei schimbă cu totul semantica, cele două având chiar înțelesuri opuse:
Nu vreau să pleci.
Nu, vreau să pleci.
Virgula apare adesea în propoziție și în frază când se face o pauză în vorbire. Amplasarea sa nu este determinată de fonetică, ci de o serie de reguli gramaticale.
Explicație:
mda de amu fă singur că ți-am dat definiția firgulei
