Romanul Maitreyi scris de Mircea Eliade, aparut in 1933 si bucurandu-se de un mare succes din partea criticii si a publicului, este un roman modern subiectiv, erotic si in acelasi timp exotic. Avand la baza notatiile scriitorului din perioada in care s-a dedicat studiilor de orientalistica la Universitatea din Calcutta, el prezinta erosul ca pe o constanta a trairii umane, dar si ca pe un element misterios, profund marcat de perceptia culturala si de traditie. Din punct de vedere spatial si temporal, actiunea se desfasoara la inceputul secolului, pe taramul misterios al Indiei.
Tema romanului Maitreyi este incompatibilitatea, atat la nivel afectiv, emotional, cat si structural, intre civilizatia europeana si cea orientala, incompatibilitate ilustrata printr-o poveste de dragoste care lupta cu imposibilul.
Constructia discursului narativ cunoaste trei niveluri: acela al jurnalului intim al naratorului, care surprinde cu fidelitate perceptia scriitorului la momentul desfasurarii evenimentelor, acela al notatiilor ulterioare ale acestuia, completari survenite pe baza impresiilor resimtite ulterior, si cel al confesiunii naratorului, supuse rememorarii.
