Continuarea dialogului din fabula: "Bivolul și coțofana", Topârceanu.
"Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobito..!"
- Da de ce vorbești așa? zise coțofana tare;
- Ia stai nițel, să vezi cum locul ți-l iau, răspunde cățelul mândru de puterea sa;
- Hai lasă, nu te da viteaz!
- Vrei dintr-un salt sus să mă cocoț, spuse cățelul fioros;
- Încearcă doar, și vei vedea, că aripi tu nu ai, îi zise coțofana iar;
- Nu am aripi? Dar tu știi, că eu fac ghidușii, salturi și alergături mereu!
- Se prea poate, însă bivolul tu crezi, că te lasă pe el să sari? îi zise coțofana încet;
- Nu mi-e frică de nimic, eu chiar vreau sus, să mă ridic! mai zise cățelul și hop, sări pe coama bivolului care, dintr-o zmuncitură îl azvârli cât colo pe cățel;
- Hei, acum ai crezut, că bivolul e încrezut?
