Dragă-mi era a mea mașină,
Și aveam o grijă să-i pun benzină,
O "bibileam", că prea era frumoasă,
De era cald afară, ori vreme friguroasă.
De dragul ei am învățat cu sârg,
Am devenit expert, ca un chirurg,
În boli de ambreaj, de frâne și chiluasă,
Și o credeam că este mașină credincioasă.
Dar într-o zi superbă, cu mult soare,
Când mă aflam pe drumul către mare,
Cu gândul dus la fete, la fapte de vitejie,
Mi s-a oprit mașina, din cauză de ... bujie!
Cred că băgase de seamă biata,
C-aveam de gând să o trădez cu alta.
C-o altă frumusețe, gându-mi tineresc:
O bicicletă Pegas! E tot ce îmi doresc!
