Răspuns :
Răspuns:
PERSEVERENTA ATUULUI MEU CA ADOLESCENT
Venise si ziua mult asteptata ziua in care eu implineam 18 ani, ma simteam pregatit, desi foarte curios cum este sa fii adolescent, aveam fel si fel de chiesti in cap, cum ar fi. ''oare voi fi mai resectat" ''OARE VA FI MAI GREU''....etc .Nu imi doream sa fiu perseverent, nu imi statea in fire. Dar ca din acea zi totul sa schimbat, eram cu totul si cu totul alta persoana. Ma credeam un super erou care nu are nevoie de persoane mai mici ca el, injoseam ori ce persoana de varsta mai mica ca a mea (15,16,17)ani, sau cand mama ma punea sa vreo munca ii raspundeam cu
''nu vreau sunt destul de mare'' ''nu am nevoie de tine'' ''am 18 ani''
si nu faceam asta doar cu mama.
Cam atat eram eu de perseverent, acum pot spune ca mam mai schimbat. Sper ca nimeni sa nu fiiie asa, nu este un exemplu de urmat
Explicație:
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Religie. Sperăm că informațiile furnizate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite!