Răspuns:
La steaua de Mihai Eminescu
Maretia undei iubiri trecute , neintelese are durerea tulburatoare al unui spectacol cosmic asezat sub semnul paradoxal “ Icoana stele ice-a murit /Incet pe cer se sue/ Era pe cind nu sa zarit / Azi o vedem si nue”.Amorul, ca steaua , ce intre timp s-a stins imaginea primita fiind numai a unui spatiu mort, se supune acelorlasi legi transcendente. Iubirea sentiment de origine divina, emanatia a unui eros extins.
In scara cosmica, poate trimite in lumea de jos, numai reflectarea tarzie a unui amintiri “Lumina stinsului amor/Ne urmareste inca.” Starea de spirit a eului liric este cuprinsa de sentimente profunde de cugetare, meditatie , reflectie asupra problemelor existentiale, intr-u motivarea sensului existentei. Sugestia universului identic se bazeaza in primul rind pe motivul “stelei” si al “ luminii” care semnifica acel corp ceresc supus la meditatie in pofida problemelor existentiale.
