La începutul secolului trecut, Marea Aral avea 66.458 km2, fiind al patrulea lac (mare închisă) ca mărime din lume. Însă, începând din anii 1960, suprafaţa ei scade cu o viteză uimitoare din cauza devierii fluviilor Amudaria şi Sârdaria pentru producerea bumbacului
Conform NASA, nivelul extrem de scăzut al apei s-ar datora în parte schimbărilor climatice. Cum căderile de zăpadă din munţii din apropiere s-au redus, lacul aproape că nu mai este alimentat cu apă. Însă principala cauză a acestei drame de mediu este fără îndoială agricultura masivă practicată de decenii întregi.
Secarea mării are consecinţe directe asupra vieţii din zonă, lacul având influenţă asupra condiţiilor meteorologice: iernile sunt acum mult mai reci, iar verile au devenit caniculare. În plus, s-au acumulat produse chimice agricole purtate de ape care au contaminat pânza freatică.
