- Ghee! răspu
Calul se duse să-i spună Omului.
Marti, se apropie Câinele:
- Cămilo! Hei, Cămilo! Hai să aduni și să
cari, aşa cum fac toți ceilalți!
Gheee! zise Cămila,
Câinele se duse şi el să îi spună Omului.
Miercuri apăru şi Boul, care spuse:
Cămilo! Hei, Cămilo! Hai la arat, aşa cum
fac toti ceilalţi.
Ghee! răspunse şi de data aceasta Cămila.
Atunci Boul se duse să-i spună Omului.
Spre seară, Omul chemă Calul, Câinele și
Boul și le spuse:
Tare îmi este milă de voi. Eu cred că fiinta
aceea din pustiu care spune numai „Ghee!" nu poate munci. De aceea am lăsat-o în
pace. În schimb, va trebui să faceți voi și munca ei.
Mâniaţi peste măsură şi supărați tare, cei trei ţinură sfat2 la marginea pustiului.
Tot atunci apăru şi Duhul 3 pustiurilor, înconjurat de un nor de praf. Se apropie să
stea de vorbă cu ei.
Duhule, e corect ca unii să nu facă nicio treabă în această lume?
— Nu, desigur că nu, zise Duhul.
Află atunci că, în mijlocul pustiului, trăieşte o fiinţă cu gât și picioare lungi care
nu face nimic!
- Ati vorbi cu ea? Ce zice? a întrebat Duhul.
Zice ,,Ghee!" Atât și nimic mai mult.
Aşa deci, zise Duhul. Aşteptaţi doar un minut.
Inconjurat de norul lui de praf, Duhul porni spre mijlocul pustiului, unde dădu​