Răspuns:
De vorba cu o rândunică
Era toamna târzie, miez de octombrie. Copacii își schimbara haina verde și inmiresmata într-un veșmânt multicolor. Pe pământul negru și trist se asternuse un covor colorat format din frunze ofilite. Plimbandu-ma în grădina cea nostalgică am vazut o rândunică minunata ce zbura prin vântul zburdalnic.Am observat că era neagra precum cenusa, avea burta rosiatica, picioarele subtiri și mici, pliscul morcoviu ce scotea cântece precum clopoteii.. Curios am intrebat-o de ce e tristă și suparata. Ea mâhniți, mi-a zis cya vine iarna, vine pe Crivăț călare iar ea ciubusor nu are, nu are adapost, mâncare. Am înțeles atunci ca va fi bine și loial dacă aș adaposti-o și ingrijind-o toată iarna rece. Din ziua aceea am înțeles că rândunică ne este ca o amica, ea vara ne cântă și ne încălzește sufletele, dar iarna suferă.. Am fost mai loial cu rândunicile ce-mi apăreau mereu în cale.
Explicație:
Adaugă cât mai multe adjective, respecta părțile textului și sper ca te-am ajutat! Succese!
