În anul acela fuseseră zăpezi mari și ai mei se refugiaseră în oraș, lăsându-mă singur la cabană. Pe atunci nu îi cunoșteam pe Barbă-Cot și pe prietenii lui, așa că ciocănitul slab pe care l-am auzit la ușă în seara aceea m-a luat prin surprindere. Aceasta este povestea întâlnirii mele cu lumea basmului. Am deschis, deși era târziu și nu așteptam pe nimeni. Pe pragul meu stătea un omuleț cu o barbă uriașă și tocmai barba aceea m-a făcut să-l recunosc atât de repede.

- Bună seara, mi-a urat omulețul cu un zâmbet timid.

- Bună să fie, i-am răspuns eu cu același zâmbet.

- Putem intra? m-a întrebat el.

Abia atunci i-am văzut și pe ceilalți.

- Sunt prietenii tăi? m-am mirat eu.

- Vor fi în curând și ai tăi, a sunat răspunsul său enigmatic. Îmi pare rău dacă te-am speriat.




Transcrie din primul enunț un adjectiv și precizează felul lui.