Răspuns :
Răspuns:
„OȚĂRÎ́T, -Ă, oțărîți, -te, adj. 1. Supărat, mînios, furios. Logofeteasa și-a arătat în pridvor
obrazul oțărît. SADOVEANU, N. P. 41. Pe figura lui veșnic oțărîtă se vede un dispreț, un
dezgust de toate cele. VLAHUȚĂ, O. A. III 27. 2. Morocănos, înăcrit. (În forma oțărit)
Pintea era om oțărit. SLAVICI, N. II 130. ◊ (Adverbial) Dădu să cîrmească... pe ulița cu
pricina, îndesîndu-și pălăria pe dunga dintre sprîncene mai oțărît încruntată. C.
PETRESCU, A. R. 11. – Variante: oțărít, -ă, oțerít, -ă (ALECSANDRI, P. III 260) adj.”
Explicație:
Pentru ca este un text luat dintr-un dicționar
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile furnizate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite!