Textul poetic ,,Nu-mi presimti" de Lucian Blaga dezvolta, într-un discurs liric adresat ființei iubite, tema iubirii în relație cu tema cunoasterii.
Poemul se organizeaza pe două secvențe și descrie prin metafora izvorului sentimentul erotic de iubire văzut ca o nebunie nefirească. Fiecare gest descris de EUL BLAGIAN figurează visul de iubire și încercarea de a-i explica iubitei ce e dragostea în ochii lui și nu în ochii lumii. Comparația din cea de-a doua strofă(îmi tremuri ca un picur de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină) evidențiaza faptul ca iubirea e cale de intuire a necunoscutului.
Versul ,, O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu mai mare!?" evidențiaza cunoașterea si împlinirea prin iubire.
Astfel textul poetic " ce-mi presimți " vorbește prin intermediul metaforelor despre iubire și cunoașterea oferită de aceasta.
