Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie,
Aieve parc-o văd aici,
Icoana firavei bunici
Din fragedă-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus.
Din zori și până-n seară,
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la țară…
De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte,
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte…
