Răspuns:
A fost odata un Luceafăr
Al poeziei românești.
Mânat mereu de-un neastâmpăr
Ce rar ți-e dat ca să găsești.
A scris despre păduri și ape,
Despre iubite și iubiți
Și mai ales acele fapte
Ale strămoșilor iubiți.
Sub teiul lui se-așează zilnic
La umbră, așa-ziși poeți.
Dar stau acolo ca la picnic,
Niciunul nu-i așa măreț.
Ne întrebam cum de o minte
A reușit ca sa îmbine
Așa frumos niște cuvinte
Și toată lumea să se-ncline.
Explicație:
