Maria, o femeie romă povesteşte ce i s-a întâmplat:

„Am văzut în vitrina unui magazin de haine un anunţ privind un post de asistentă de vânzări.

Aveau nevoie de cineva cu vârsta între 18 şi 23 de ani. Am 19 ani, aşadar m-am prezentat la

magazin pentru a-i cere directoarei informaţii despre post. Mi-a spus să revin peste două zile

întrucât nu îşi depuseseră candidatura suficiente persoane.

Am revenit de două ori şi de fiecare dată mi s-a spus acelaşi lucru. Aproximativ o săptămână

mai târziu m-am întors la magazin. Anunţul privind locul de muncă era încă afişat în vitrină.

Directoarea era prea ocupată să mă vadă, însă mi s-a spus că postul fusese ocupat.

După ce am plecat din magazin, am fost atât de supărată, încât i-am cerut unei prietene

care nu era de origine romă să între în magazinul respectiv şi să se intereseze de post.

Când a ieşit din magazin, mi-a spus că i s-a cerut să se prezinte la interviu luni.” ÎNTREBĂRI :

1. Cum te-ai simţi dacă ceea ce i s-a întâmplat Mariei ţi s-ar întâmpla ţie?

2. Cum ați reacţiona dacă prietena ta ţi-ar spune că a fost invitată la interviu?

3. De ce credeți că s-a purtat directorul magazinului astfel? Ați considera aceasta o

formă de marginalizare? De ce (sau de ce nu)?

4. Ce ar putea face Maria în legătură cu acest lucru?

5. Vă aşteptaţi ca legea să facă ceva în legătură cu o astfel de situaţie? Ce ar trebui să

prevadă legea?​