La ora 7 dimineața am făcut ochi cu greu și am văzut pe peretele camerei mele, prin draperia întredeschisă, o fantă de soare. O geană jucăușă de lumină se luptă cu mine să mă trezească.
Am zbughit-o în bucătărie, am mâncat de parcă eram la o întrecere culinară, m-am spălat pe față și pe dinți și în 10 minute eram gata. În 2 ore am ajuns la Sinaia, acolo unde avem un mic apartament într-un bloc la poalele Bucegilor.
Ajunși în vârful muntelui, am descoperit un platou întins, acoperit de iarba, unde trona o cabană simplă, din lemn doi. În fața acesteia se odihneau doi câini ciobănești imenși. Cred că erau cât mine de înalți. Am intrat în cabana, unde ne-au întâmpinat niște oameni foarte drăguți.
Ce frumos a fost … Oricât de tare îmi place sa ma joc pe telefon, totuși o plimbare în natura nu se comparã cu nimic.
Scuze ca e cam lunga, si nu am stiut exact ce sa scriu,dar sper ca e buna!
