Padurea aceea era un colt desprins din rai.Ma uitam uimita si nu puteam sa cred ce-mi vad ochii.Crengile copacilor mi se pareau niste brate primitoare care ma intampinau,iar frunzele sopteau cantece necunoscute in limba lor.Scoarta lor era atat de rigida pentru mine,o fiinta atat de plapanda,incat n-am reusit sa desprind nici macar o bucatica.Florile multicolore ce se iveau de unde nu te asteptai dansau in bataile vantului.Aerul rece de toamna imi ingheta mainile,dar simteam ca este ca intr-un vis.O pasare ce ciripea s-a speriat imediat ce m-a vazut,dar nu a fugit departe.Iarba deasa si lunguiata imi gadila gleznele infrigurate si facandu-ma sa tresar la oricare atingere.Deodata a inceput sa planga cerul.Mi-am zis ca o ploaie ma va invigora si am inceput si eu sa dansez.Picaturile micute se asezau pe petalele florilor,prelingandu-se pe varful firelor de iarba ,si in cele din urma ajungand pe pamantul uscat,ce se simtea binecuvantat ca dupa trei luni calduroase, a dat Domnul sa ploua.Norii inchisi si posomarati au plecat dupa ce si-au facut treaba,iar soarele s-a ivit bland.Insa hainele mele erau tot ude.Mi-am luat ,,la revedere ,, in gand de la acel peisaj mirific si am plecat pe jos acasa intr-o atmosfera placuta.
