„Bătrâna simti pe mână o picătură caldă.
lacătă-mă şi pe mine!...
de i s-ar fi deschis nu s-ar fi minunat mai mult.
Biata femeie făcu nişte ochi mari cât toate zilele si se miră toată de ce văzu pe mana, ca
Neghiniţă era frumos ca o piatră scumpă; şi era mic cât o neghină; şi avea nişte ochison
două scântei albastre, şi nişte mâini şi picioruşe ca nişte firisoare de păianjen."
(Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Neghin
incercuieşte cu roşu adjectivele aflate inaintea substantivelor. Ai descoperit adjective​