13 Citește textul. Vântul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, iar nopțile mai reci. Cerul era arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele. Parcă înroşeau și pământul. Frunza îşi simţi puterile slăbite. Cu greu putea să țină piept vântului, care o clătina în toate părțile. Câteva tovarășe fluturară prin aer. Apoi fuseseră duse departe. Pasărea îi venea mai rar. Nu cânta. Asta o mâhnea cumplit. Frunza tânjea. Se îngălbenea. Celelalte frunze de pe acelaşi copac se îngălbeniseră şi mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo din vârf, foşnetul tovarăşelor ce o părăseau, strecurându-se ușor, ca o şoaptă, o rugăciune. Într-un final, se așterneau jos, într-un covor pe deasupra căruia vântul alerga grăbit. (Frunza, după Emil Gârleanu) . Completează spatille libere.
