Impartiti textul in fragmente. Mentionati de unde incepe si unde se incheie fiecare fragment VA ROG!!!! Urgent!! Dau coronita.


Lansare de carte


Cătălina aştepta nerăbdătoare weekendul. La bibliotecă se

anunţase un eveniment interesant. Un scriitor işi va lansa noua carte.

- Ce înseamnă că îşi lansează cartea? O trimite in Cosmos, pe

Lună? întreabă curios Damian, fratele mai mic al Cătălinei.

- Nu, Damian! spune Cătălina amuzată. Când un scriitor lan

sează o carte, înseamnă că e pentru prima dată când o face cunoscută

cititorilor. Fiind prezent la un astfel de eveniment, il cunoşti pe scriitor şi

poti obtine o carte cu autograful său. Îţi dai seama ce interesant?

O carte cu... autograf?

- Da, micutule! Adică autorul semnează pe cartea lansată. Îţi poate dedica în scris şi câteva gânduri. O adevărată onoare!

A sosit ziua mult aşteptată de Cătălina. Cuprinsă de emoții, se gândea cum va fi întâlnirea cu un scriitor. Strângea la piept caietul ei, în care multe pagini erau pline cu poveşti ale căror personaje erau: zâne, elfi, dragoni şi prinţi. S-a jucat de multe ori de-a scriitoarea...

- Damian, Cătălina, sunteți gata? Să nu întârziem! spuse bunica şi ea emoționată de gândul că va participa la un astfel de eveniment.

Deseori bunica le spunea că, citind cât mai mult, cărțile ne fac să înţelegem mai bine lumea şi viaţa. Din cărţi aflăm despre diversitatea şi bogăţia vieţii, despre dorinţa omului ca binele să învingă răul.

Oare despre ce va fi cartea? se întreba în sinea ei Cătălina.

In drumul spre bibliotecă, ce i se păru Cătălinei mai lung ca altă dată, ii trecură prin minte multe din întâmplările descoperite în cărţi. Îşi aminti că a citit şi cărţi cu informații despre animale şi plante. Ce mult a impresionat-o cartea despre viaţa elefanţilor! Imaginile din această carte i-au plăcut şi lui Damian. A fost atât de impresionat, încât la grådiniță le-a povestit micuţilor colegi despre ce poate face un elefant cu trompa lui. O! Dar ce interesantă şi captivantă a fost şi cartea despre invenţii şi inventatori!

Trezită parcă dintr-un vis, Cătălina aude vocea blajină a bunicii:

- Ne vom aşeza pe primul rând, să fim mai aproape de scriitor.

Deşi ai fi crezut că o lansare de carte pentru copii ar aduce bucurie doar acestora, părinţii şi bunicii prezenţi împărtăşeau acelaşi entuziasm ca şi copiii aceştia.

Privirile tuturor erau aţintite către masa imensă aflată în faţa lor, pe care erau aşezate cu grijă teancuri de cărţi cu coperte lucioase şi frumos colorate.

Apare scriitorul. O linişte deplină s-a aşternut în sală. Curioşi, toţi cei prezenţi şi-au îndreptat privirile către scriitor, aşteptând discursul său.

Acesta a salutat şi, îndreptându-se către masa plină de cărţi, şi-a început discursul:

- Din dragoste pentru viaţă şi semeni, vă spun tuturor: lubiţi cartea! Ea ne uşurează viaţa, ne ajută să ne ordonăm gândurile, sentimentele şi să înţelegem tot ce se petrece în jurul nostru. Cartea ne învaţă să-i respectăm pe ceilalţi, dar şi pe noi înşine, ea ne învăluie mintea şi inima cu sentimentul dragostei şi al respectului pentru om şi pentru natură. Atunci când cartea este scrisă din dragoste pentru oameni, din dorinţa de a le face bine, ia fiinţă o carte minunată. Orice învăţătură e folositoare. lubiţi cartea! Ea este izvor de înţelepciune. Cunoştinţele din cărţi sunt valoroase. Ele ne pot face puternici, ne pot face oameni vrednici, cu mintea luminată. Cu ajutorul cărţilor învăţăm să

iubim oamenii, să le respectăm truda şi să admirăm din toată inima roadele muncii tuturor. În ştiinţă şi în artă se oglindeşte ce este măreţ şi bun în oameni. Dar nicăieri nu se vorbeşte mai frumos şi mai pe înţeles ca în cărţi. Am scris cu dragoste această carte pentru voi, copii. Este o carte de poveşti.Din întâmplările povestite aici sper să desprindeţi învăţături. Astăzi cu drag voi scrie, pentru fiecare, pe fila acestei cărţi, doar gânduri de bine, căci asta vă doresc. Vă mulţumesc că îmi sunteţi alături!

Ropote de aplauze s-au auzit şi dintr-o dată mulţi copii s-au înghesuit înaintea mesei imense.

Una câte una, cărțile de poveşti dispăreau din teancurile de pe masă.

Cătălina ajunge în faţa scriitorului.

- Cum te cheamă?

- Cătălina, a răspuns aceasta emoţionată. Şi pe frățiorul meu, Damian.

Scriitorul a scris ceva pe prima filă a unei cărţi. I-a dăruit-o Cătălinei.

Până acasă, Cătălina a ţinut strâns cartea la piept. Acasă a deschis cu grijă cartea şi a citit:

„Cartea este izvor de înţelepciune. Cu drag, pentru Cătălina".

Putin mai jos de aceste rânduri, spre dreapta, semnase scriitorul.

Într-una din zile, Cătălina i-a spus fratelui său:

- Damian, hai să ne jucăm de-a lansarea de carte!

- Dar eu nu am scris o carte.-

Nu-i nimic, eu voi fi scriitorul.

Tacticoasă, Cătălina s-a aşezat în faţa lui Damian şi a ţinut un mic discurs despre cărţi. A încheiat cu învăţătura „Cartea este izvor de înţelepciune.", apoi a luat caietul ei cu poveşti şi a scris pe prima pagină: „Cu drag, pentru frățiorul meu, Damian".