Lacate, cine te-a închis
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
şi să vedem în fundul nopții noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toti paşii se sfârşesc şi pier
Pentru urechea ta de fier
De-o vana-ntoarsă peste tine
Cred ca atårnă din vazduh glicine
Şi, de pe bolti, zorele
şi muguri şi ciorchini de stele.
Cine va pune-n uşa noastră cheie
O singură scânteie?
Lumina ochiul şi-l aşează,
Şi-n incăpere caută să vază.
Lacatul simte şi tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare,
Stea, nu poti tu intra-n veriga lui
şi lacătul tăcerii sa-l descui?
Cine face mesajul acestei poezii dau coroana