Limba noastră
În frumoasa poezie „Limba noastră”, Alexe Mateevici exprimă sentimente de adâncă dragoste și prețuire pentru limba română, creația poporului nostru de-a lungul existenței sale istorice.
Pentru autor, limba noastră este „o comoară”, „foc ce arde”, „numai cântec”, „doina dorurilor noastre”, „graiul pânii”…, cuvinte ce exprimă în mod sugestiv însușirile esențiale ale acesteia: bogăție, frumusețe expresivitate. Ea s-a născut o dată cu poporul român pe moșia străbună adică pe întreg pământul țării, și oglindește viața, munca, lupta și aspirațiile oamenilor.Repetarea cuvintelor „limba noastră” în primul vers al strofelor I-IV accentuează sentimentele poetului, care sunt ale tuturor românilor. În final, autorul ne adresează un fierbinte îndemn, acela de a păstra și de a îmbogății limba noastră națională.
