Bivolul şi coţofana de George Topârceanu                         Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,                         Se plimba o coţofană                         Când în sus şi când în jos.                         Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:                         – Ah, ce mare dobit*c!                         Nu-l credeam aşa de pr*st                         Să ia-n spate pe oricine…                         Ia stai, frate, că e rost                         Să mă plimbe şi pe mine!                           Cugetând aşa, se trag îndărăt să-şi facă vânt,                         Se piteşte la pământ                         Şi de-odată – zdup! – îi sare                         Bivolului în spinare…                           Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.                         Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,                         Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi                         Să-l răstoarne,                         Să-l ia-n coarne                         Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdre*nţă în trifoi.                           – Ce-ai gândit tu oare, j*vră? Au, crezut-ai că sunt mort?                         Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport                         Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni                         Şi de alte spurc*ciuni…                         Pe când tu, pot.aie proa*tă, cam ce slujbă poţi să-mi faci?                         Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci,                         Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,                         Să te port degeaba-n spate?


2. explica in 30-50 de cuvinte ce invatatura se deprinde de text?

1. precizeaza personajele textului si mentioneaza ce tip uman se ascunde in spatele fiecaruia?​