MAI MULT CA PERFECT s. n. (după fr. plus que parfait): timp al modului indicativ (simplu, de relație), care exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni trecute și încheiate (de obicei redată prin perfectul simplu sau prin perfectul compus). Este alcătuit din radicalul invariabil al verbului la care se adaugă sufixul temporal al perfectului simplu (-a-, -u-, -i- sau -î-), sufixul temporal -se- al mai mult ca perfectului și desinențele de persoană (-m, -ți, -zero, -răm, -răți, -ră): cântasem, lucrasem, tăcusem, făcusem, venisem, sosisem, coborâsem, hotărâsem etc. Este frecvent folosit în narațiuni. ◊ ~ perifrástic: m.m.c.p. exprimat printr-o perifrază alcătuită dintr-un participiu și verbul auxiliar morfologic a fi, ca în exemplul „La ora aceea, furtuna era trecută de crestele munților” (= trecuse).
