un copilaș privi în lungul stolului în care se pierdea el dus manusitele la ochi si începu sa plângă,de îndată mama veni în fuga.Copilul nici nu putea scoate un cuvânt de la atâtea lacrimi...întinde mana spre cer și șoptind ii striga pe puișori mama sa la strâns la piept și l-a sărutat cu drag și mândrie.mama încerca să îl ajute pe băiat sa își revină mama i-a explicat ca se vor întoarce la primăvară.Copilasul se liniști pana la urma și împreună privi stolul care zarea cerul.
Sper ca te-a ajutat!Succes!
