cel care a gasit punga cu bani era un om cum mulți sunt alții.
Era sărac, iar atunci s-a gândit că i-a pus Dumnezeu mâna-n cap.
A luat banii și s-a simțit un pic mai fericit decât fusese până mai atunci.
Era un fel de amețeală fină, fluidă, nefirească, era ceva special care-l
acoperea cu-n fel de pâclă. Ca-ntr-un scenariu de film, se simțea
bogat, atât cât să-și poată cumpăra două gume de șters, una verde
și alta roșie, iar apoi să-și mai cumpere și un creion mecanic, superior,
de dimensiunea 1, cu o cutiuță de rezerve diamantine. Restul de bani, se gândea el, l-ar fi lăsat tot pe undeva, la un drum, în văzul lumii, să-l ia
cine va vrea Dumnezeu, pentru că numai El , deasupra tuturor, știe
și făptuiește pe toate..., câte sunt, acum, și câte vor mai fi.
